MAICA

In a small village like Gioroc lives a tiny woman, my grandmother. It’s a feeling like nothing else exists, while silence gives you a private violin concerto. Looking at Maica gives me a kind of certainty that simple is where the real life begins and when you look at your phone and read “No Service”, you’ve already entered a new dimension. The good part is that you can do this from time to time. It only takes a “turn off”.

Imagine your own kind of place. Go there!

Când ajungi în Gioroc, pe drumul ce vine de la Castranova, deodată pătrunzi în sufletul meu de copil cu amintiri de pe vremea când mergeam desculț. Înaintezi pe drum în liniștea amurgului și ajungi în fața casei. Crengile pline de prune atârna în șanț și Maica zâmbește la taclale cu marghioalele din deal. Ce frumoasa era ea cu basmaua pe cap! Ce fericire pe mine să o privesc! Alergam spre ea, apoi fugeam in bătătură să numar puii de găină…

O văd și acum când se lasă seara, pe scaunel, la poartă așteptând. Un toiag și un pisoi ii țin companie.

Maica mea….

Text by L