It’s probably a particular moment of wanting to give the “right response who survived” in front of what others will think of.
Real answers depend on what we are capable to imagine and one question is enough.
Gioroc sau pe toc?
Lidi:
Povestea de care îmi amintesc cu nostalgie se întâmpla la începutul anilor ’90, imediat după revoluție. Am visat să-mi ofer o pereche de pantofi cu toc, făcuți pe comandă într-un atelier, nu departe de biserica Kretzulescu. “Toc” este un cuvânt puternic, chiar întărește feminitatea, spre deosebire de englezescul și temperatul “high heels”. Venise vara și plecasem ca de obicei la țară, la Gioroc, să mă recreez după Bacalaureat. Odată ajunsă acolo, verii mei mi-au spus că se organizează o horă mare în sat și toți tinerii sunt invitați.
Socoteam horele grozave , dar nu participam la ele. Cel mai mult îmi plăceau babele și moșii aflați la margine. Nu făceau decât să pălăvrăgească întruna și ne spionau cu ochi de vultur. Civilizația s-a învârtit în jurul bârfei, probabil că așa am evoluat, din curiozitate. Acum se numește “schimb de informație” sau “chit-chat”.
Eh, uite așa m-am urcat pe tocurile noi-nouțe și am plecat ca un arlechino spre horă. Uitasem de aspectul drumului pentru că era nisipos până la biserică. Am ajuns epuizată de atâta defileu, dar nu conta, eu pluteam în lumea feminității absolute. Aceasta a fost prima mea plimbare pe tocuri, prin nisip, la Gioroc.
De atunci multe s-au schimbat…
Nu am mai purtat tocuri, nu mai este nisip la Gioroc, iar horele au dispărut.
Aleg Giorocul, totuși. Deși timpul a trecut pe nesimțite, atunci cand mă întorc acolo, mă înalț visând cu aproximativ 8 cm deasupra ierbii.